sâmbătă, 29 octombrie 2011

Prapastia

                  un                                                        
                 abis                            incontrolabilei                      
               abrupt                           corectitudini,                   dar
              impartit,                           influentata                    venit
            contrazice                           subiectiv,                  precede
              deghizat                             privand                   prapastia
               timpul                                 inima                   contemplata
                crud                                   mea.                     paradoxal,
                  al                                       1                           refuzul,
                                                                                         darul
                                                                                          tau!


       

Unui strain

tu cel care spui ca nu ai iubit vreodata
tu care porti o masca mereu schimbata
si esti cel care imi zambeste mereu
reprosand ca ar trebui sa fiu diplomata si eu!
ca tu stii totul, ca nu ai pierdut nimic,
nici macar pe mine, desi ai privit
cum zi de zi ma cauti tot mai des
dar pretinzi a nu avea niciun interes.

caci tu nu iubesti, nu o iubesti pe ea
nu ma iubesti pe mine...
cred ca ar fi trebuit sa ne alegem o stea
si sa-i punem un nume...
poate asta a lipsit
de am ajuns la asfintit.

ne intalnim intamplator acum
si te salut grabita in drum...
sorbind usor din paharul cu vin
stau si- i scriu... unui strain!