Ieri ai trecut pe lângă mine
Imitând o umbră sălbatică din trecut
Vălul adierii tale a căzut
Lăsând în urmă un zâmbet însângerat
Am visat de atâtea ori năluci fugind în noapte
Gonite de ale tale şoapte
Emisfera mea gravitează în cercuri inerte
Nu mai e nici un soare care încălzeşte
Nisipul umed a creat o mască
Cât de mult se chinuie privirea noastră....
Sunt unele raze care nu trec prin crengi
Iar umbra rămâne în neştire
Uitată de amabilitatea vremii
Care ne face stafii chiar şi pe noi
Dar mai stai.... desculţă am umblat
Printre cioburile cerului
Gândurile mi le-am rănit
M-am bandajat cu privirea ta
Şi am strivit norii
Poate de aceea nu mai cred în „noi”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu